Să continuăm un început

O transcriere cu mici schimbări din propriul jurnal

"Sper, ca de fiecare dată când nu ne vom mai găsi drumul către inimă,

să putem găsi:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)"

Încă doar o anonimă

let's talk about memories

Back to Square One.

Why it always has to be the same?

trecut= anterior celui prezent; precedent.

prezent=care se petrece, există etc. în timpul vieții vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan.

Nu inteleg motivul pentru care trecutul isi face aparitia intr-un mod misterios in prezent.

Asta a fost o generalitate,hai sa o particularizam. Voi incepe cu aceasta sintagma des folosita de mine in ultimul an: de ce amintirea lui nu ma lasa sa traiesc prezentul linistita? De ce apare mereu? Aceasta explicatie ma amuza,dar e singura care o pot da. Voi raspunde la aceasta intrebare printr-o alta intrebare: ma astept ca amintirea lui sa dispara vreodata? Si de aici incepe totul. E amuzant,cer imposibilul. Amintirea lui e in mine,el e o parte din mine,oarecum am crescut langa el,m-am maturizat langa el,am trait tot ce era mai important alaturi de el,toate lucrurile noi le-am descoperit langa el. Nu vad cum ar putea sa reapara ceva ce niciodata nu a disparut. E paradox. E ca si cum as cere sa dispar,sa ma evapor,sa fiu altcineva. Amintirea lui consta defapt in modul meu de a gandi,in gesturile mele,in vorbele mele. E ceva propriu,ceva ce nimeni nu imi va putea fura,poate doar va mai adauga alte cateva pagini intr-o carte deja inceputa,dar va ramane tot timpul in mine.

Amintirea lui sunt eu.