let's talk about memories

Back to Square One.

Why it always has to be the same?

trecut= anterior celui prezent; precedent.

prezent=care se petrece, există etc. în timpul vieții vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan.

Nu inteleg motivul pentru care trecutul isi face aparitia intr-un mod misterios in prezent.

Asta a fost o generalitate,hai sa o particularizam. Voi incepe cu aceasta sintagma des folosita de mine in ultimul an: de ce amintirea lui nu ma lasa sa traiesc prezentul linistita? De ce apare mereu? Aceasta explicatie ma amuza,dar e singura care o pot da. Voi raspunde la aceasta intrebare printr-o alta intrebare: ma astept ca amintirea lui sa dispara vreodata? Si de aici incepe totul. E amuzant,cer imposibilul. Amintirea lui e in mine,el e o parte din mine,oarecum am crescut langa el,m-am maturizat langa el,am trait tot ce era mai important alaturi de el,toate lucrurile noi le-am descoperit langa el. Nu vad cum ar putea sa reapara ceva ce niciodata nu a disparut. E paradox. E ca si cum as cere sa dispar,sa ma evapor,sa fiu altcineva. Amintirea lui consta defapt in modul meu de a gandi,in gesturile mele,in vorbele mele. E ceva propriu,ceva ce nimeni nu imi va putea fura,poate doar va mai adauga alte cateva pagini intr-o carte deja inceputa,dar va ramane tot timpul in mine.

Amintirea lui sunt eu.